Articole etichetate copilărie
O imagine șocantă
Am văzut acum câteva zile Slumdog Millionaire, deși mi-l recomandase un prieten de ceva vreme. Am rămas uimit de asemănărea imaginilor din film cu realitatea trăită de mine înainte de Revoluție. Așa că m-am gândit să povestesc cea mai șocantă imagine pe care am văzut-o vreodată.
La coadă la carne, în spatele blocului, un om a fost omorît de către ceilalți pentru că se băgase în față. L-au târît până la gunoi. Nu a venit miliția. Nu a interesat pe nimeni episodul. Atunci am învățat cuvântul “linșaj’. A fost prima și ultima oară că am văzut o crimă.
Pentru cei ce nu-mi cunosc trecutul vreau sa precizez că am copilărit în țigănie, cu cheia la gât, în Ploiești, într-un cartier mărginaș (9 Mai). Și mă bucur pentru asta. M-am putut juca printre liniile de tren, am călărit țevile uriașe care străbăteau câmpurile pline de gunoi din apropierea Ploieștiului și m-am bucurat de fiecare dată când apăreau pui noi între câinii fără stăpân. Am avut o copilărie frumoasă.
(2 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...Cu roșia în cap
Aseară mă plimbam liniștit cu Athos prin fața blocului când am auzit un zgomot ciudat. O roșie de toată frumusețea a aterizat lângă mine, în grădină. Mă uit în sus, nimic, evident. Automat am făcut legătura cu găleata de apă evitată ca prin minune acum câteva zile, când am trecut prin dreptul aceleiași scări de bloc. E clar, cineva ne urăște. Dar de ce? Și ce rezolvă cu asta? Crede că voi fi intimidat și n-am să-l mai scot pe Athos la plimbare? Sau aruncă just for fun? 
Când eram mic aruncam cu pământ de flori de pe balcon în Daciile care treceau pe stradă. Aveam scuza vârstei. Și eram împins de sora mea Luminița să fac prostii. Doamne câte prostii! Dar cum la noi în bloc media de vârstă este de 70 de ani, nu cred că e de vină vreun copil.
De-acum când voi trece prin dreptul acelei scări recunosc că voi fi mai atent. 
Tot aseară un vecin mi-a atras atenția că nu am voie cu câinele în lift.
(1 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...Autobuzul
Toata copilăria am urât autobuzul “2″ care făcea legătura între Ploiești Vest și Ploiești Sud. L-am urât fiindcă trebuia să îl aștept minim o jumătate de oră (la 6:30 dimineața) pe frig și întuneric și să călătoresc cu navetiștii în drum spre școală, deseori atârnat de scări, cu ușile deschise. Poate dacă ar fi arătat așa, aș fi făcut abstracție de tot și mi-aș fi început ziua zâmbind.
(3 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...Home – Ploiești
This used to be my home until the age of 18, in Ploiesti. The apartment no.7 on the second floor of this block. On the grand floor there used to be a candy store named “Crina”, now only the shadow of that name is still visible. It got replaced by a bank. You may notice there are no doors for the back entrance anymore. There are too many memories that bind me to this place. So I decided to publish what’s still there today.
Photo web gallery here.
June 1990:
October 2007:
(2 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...
