hehe!ce ma bucur ca ai reinceput sa scrii pe blog!
athos are parte de stapani foarte afectuosi, noroc cainesc, nu alta!se vede cu ce frenezie si bucurie a descoperit el apa si valurile!

Uf! bine ca ai reinceput sa scrii, ca deja imi doream sa mergi la alta nunta, oriunde, numai sa scrii! povestea unui catel fericit spui tu? pai nu mai e poveste de mult, e viata fericita a unui catel, care a avut noroc sa dea de oameni buni ca voi!!

Muca avea un an cand a mers prima data la mare; pana atunci incercasem “sa-l dam la innot” la Arges. Asa, deci, la mare .. acolo si-a dat drumul la innotat cand eu si Cristi am intrat in apa si a trebuit neaparat sa vina dupa noi. Si de acolo incolo … latra cat era ziua de lunga sa-i arunce lumea mingi sau sticle de plastic ca sa aiba dupa ce se duce. Sau venea inot cu noi si de obicei eu ma tineam de spatele lui la intoarcere. E frumos cu cainii la mare. Si ii placea Mucului sa stea pe prosop, sa-l umple de nisip si apoi se muta pe nisip – ca nisipul era curat si prosopul nu.
Respect!
Ana

Cand reiei postarile pe blog? Eu unul, dupa cum am promis, imediat ce termin munca la micul meu proiect editorial, o sa reincep, cu siguranta!