Arhiva pentru February, 2009
- Am participat la Digital Marketing Forum și am ajuns la concluzia că suntem pe drumul cel bun. Felicitări organizatorului – Evensys/Manafu!
- Vă invit să citiți articolul despre cum să îți faci magazin online scris pe startups.ro. Am fost citat, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure. Pe același site găsiți povestea afacerii mar.ro;
- Magazinul online mar.ro are blog;
- Am găsit modalitatea de a muta tab-urile la loc în Safari 4;
- Suntem alături de Mara.
Noutăți
O imagine șocantă
Am văzut acum câteva zile Slumdog Millionaire, deși mi-l recomandase un prieten de ceva vreme. Am rămas uimit de asemănărea imaginilor din film cu realitatea trăită de mine înainte de Revoluție. Așa că m-am gândit să povestesc cea mai șocantă imagine pe care am văzut-o vreodată.
La coadă la carne, în spatele blocului, un om a fost omorît de către ceilalți pentru că se băgase în față. L-au târît până la gunoi. Nu a venit miliția. Nu a interesat pe nimeni episodul. Atunci am învățat cuvântul “linșaj’. A fost prima și ultima oară că am văzut o crimă.
Pentru cei ce nu-mi cunosc trecutul vreau sa precizez că am copilărit în țigănie, cu cheia la gât, în Ploiești, într-un cartier mărginaș (9 Mai). Și mă bucur pentru asta. M-am putut juca printre liniile de tren, am călărit țevile uriașe care străbăteau câmpurile pline de gunoi din apropierea Ploieștiului și m-am bucurat de fiecare dată când apăreau pui noi între câinii fără stăpân. Am avut o copilărie frumoasă.
Inbox zero
De ceva vreme deja am adoptat principiul inbox 0. Și mi-e bine.
Azi însă nu cred că voi reuși s-o scot la capăt… Așa m-a întâmpinat de dimineață Dl. Mail.

Ana împlinește un anișor
Ana este nepoțica și finuța noastră. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a scris la ea pe blog Cristina (mama Anei și a Teei și sora mea în același timp) cu ocazia zilei de naștere a Anei așa că am să public o parte din articolul scris de ea.
Totul are o prima data. Emotia pe care o simt atunci, tremurul vocii sau pata mare pe creier care-mi blocheaza ratiunea… Primul recital de pian, primul examen scris, prima data cand m-a privit in ochi si am avut noroc ca eram pe scaun, prima data cand am imbracat roba, prima data in fata studentilor, care habar nu aveau nimic despre emotiile mele, primul aluat de pizza, senzatia pe care am avut-o cand am imbracat pentru prima oara un dres de femeie, descrisa atat de plastic de mama mea cu multa vreme inainte, pe care o asteptam ca pe o dovada a feminitatii mele, primul ras pe ascuns in baie, primul dosar rasfoit cu grija pagina cu pagina, cu teama de a nu-l frange, prima masa luata in casa noastra, fara fatza de masa si cu pahare de unica folosinta, primul esec pe scena, prima infrangere a timiditatii mele exagerate, prima lalea din gradina, prima data cand am zburat cu avionul, primul zambet al copiilor mei…
No more World of Warcraft
Am șters jocul de pe calculator și am anulat plata contului meu de World of Warcraft acum aproape o lună. Un moment așa de important mă gândeam că trebuie notat undeva. Totuși mi-am petrecut mai bine de 3 ani în joc.
Jocul a devenit plictisitor, practic s-a stricat. Nu mai are nicio noimă, totul este realizabil mult prea ușor, economia jocului este la pământ iar vechea lume este pustie.
Time to move on, gen.
Filmuleț văzut la Zoso.
Am lansat mar.ro
Vă invit să vizitați magazinul online mar.ro.
Aștept cu nerăbdare părerile voastre.
Motivația unei pițipoance
Încerc să deslușesc un mister și nu reușesc. Ce anume determină femeia să se transforme în pițipoancă?
Înțeleg că atunci când era mică visa să ajungă prințesă. Înțeleg cum mai târziu în vis apare și un Făt-Frumos. Nu reușesc să înțeleg ce a visat când brusc a devenit o pițipoancă de mall, care se sprijină de vitrina unui magazin în așteptarea… a ceva. Este ușor de recunoscut: are cizme lungi, pantaloni mulați ce lasă să se vadă spatele gol, are burtă, de obicei este vopsită blond (cu sprâncenele negre, negre) și poartă o geacă sclipitoare cu guler de puf.
Oare o pițipoancă a visat în copilărie să devină asta? Sau a fost doar o victimă a conjucturii, a anturajului, a propriei dorințe de a ieși în evidență?
foto via pitzipoanca.org
Traficul de dimineață
Ies cu mașina din spatele blocului, ajung la prima intersecție, mă încadrez greșit.
Plec mai departe, ajung aproape de următorul semafor, sunt obligat să intru pe linia de tramvai de un șofer de Dacia (nu, nu depășesc refugiul).
Nu mai trec bine 5 minute că-mi sare în față un pieton. Ce fac? Claxonez.
La prima trecere de pietoni nu observ decât în oglinda retrovizoare tipa care pusese piciorul pe trecere deja.
Cum simt că am șanse să ratez întâlnirea de la servici, apăs accelerația până la 60km/h.
Ajung la servici și îmi dau seama că am încălcat 5 reguli de circulație în 30 de minute. Într-o zi obișnuită, de miercuri.
De mâine cred că am să merg cu metroul la servici.


(4 voturi, media: 4.75 din 5)
(5 voturi, media: 4.20 din 5)





