Arhiva pentru January, 2009
- mă joc Wii; √
- dorm mai mult; √
- îl plimb pe Athos cel puțin o oră pe zi;
- ne întâlnim în fiecare seară cu alți prieteni;
- nu mă culc târziu;
- rezolv toate problemele personale adunate în Things;
- vizitez familia. √
- mă joc Wii;
- dorm mai mult;
- îl plimb pe Athos cel puțin o oră pe zi;
- ne întâlnim în fiecare seară cu alți prieteni;
- nu mă culc târziu;
- rezolv toate problemele personale adunate în Things;
- vizitez familia.
Gata concediul…
Mda, nu a fost cum mă așteptam, nu prea am reușit să mă odihnesc, ba chiar pot spune că am alergat într-un ritm nebun, căutând să rezolv tot ceea ce nu rezolvasem pe plan personal de anul trecut.
În mare parte am reușit, însă mi-e clar: n-am să mai petrec niciun concediu acasă! Nu tu somn, nu tu odihnă, nu tu relaxare… Concediul trebuie să fie mereu petrecut într-un loc frumos, departe de casă și de orice fel de griji.
Ce-mi propusesem și ce-am reușit:
Acestea fiind zise mă pregătesc să citesc cele peste 400 de mesaje adunate în mail…

The Curious Case of Benjamin Button
Mi-a plăcut. Am simțit că se dorește reintroducerea metaforelor în filme, ceea ce mă bucură nespus.
A fost lung și previzibil, dar și emoționant, cu o fotografie de nota 11.
Concurs de spălat pe dinți
În clasele primare am participat la un asemenea concurs. Făceam parte dintr-o echipă de 5 colegi împreună cu care urmam un antrenament mai ceva ca la armată. Concurența era acerbă, era vorba despre un concurs la nivel județean cu câteva zeci de participanți, după ce trecusem de etapa pe oraș. După cursuri învățam câte 2 ore pe zi teorie din niște cărți cu coperți cartonate. Iar spălatul pe dinți trebuia să dea la o parte și ultima pată de albastru. De unde albastru în gură? Păi înainte de a ne spăla pe dinți ni-i clăteam cu o substanță de contrast care colora atât gura, cât și dinții.
Ceea ce a scris astăzi Miruna visez la orice oră din zi și din noapte până în zilele noastre. Fiindcă am vrut să câștig acel concurs. Din păcate însă, vorbesc despre vremurile în care nu conta la nicio olimpiadă (nici măcar la una de spălat pe dinți) ceea ce faci, ci cât de activiști sunt părinții în partid. Ori părinții mei nu erau comuniști.
Așa că am luat premiul trei. Dar am rămas cu o chestie tare bună: știu să mă spăl pe dinți!
Din amintirile acelor vremuri îmi permit să completez articolul Mirunei cu o etapă importantă. Atunci când scuipi apa din gură (după ce te-ai clătit), trebuie să ții gura larg deschisă. Adică, de fapt să nu scuipi, ci lași apa să se scurgă din gura căscată. Acest lucru împiedică mizeriile din gură pe care vrei să le arunci să se strângă în spatele dinților din față. Mai pe scurt, în loc să scuipi apa, las-o să curgă în timp ce ții gura deschisă de parcă ai zice “Aaaa!”.
Felicitări Miruna, frumoasă inițiativă, mi-ar plăcea să aflu că ai reușit să înveți câțiva oameni să se spele corect pe dinți!
354 vizualizariVirus troian pentru Mac OS X
În anii ‘90 am găsit sursa unui virus scris în limbajul cod mașină. Mi-a plăcut cum acel cod putea fi folosit și în scopuri benefice. L-am adaptat împreună cu niște prieteni și a ieșit un progrămel care punea parole pe fișiere. Codul în sine se auto-adăuga la sfârșitul executabilelor .com sau .exe. Mai departe nu am mers, nu am adăugat o buclă pentru propagare și nici nu l-am lăsat liber în lume vreodată. Dacă nu mă înșel prietenii mei l-au folosit ca proiect la Automatică, pentru care au luat un 10.
În zilele noastre sunt uimit să văd că deși Mac OS X este un sistem de operare la fel de vulnerabil ca Windows, numărul virușilor scriși pentru el este foarte mic. Pe de o parte fiindcă patch-urile de securitate din Mac OS X sunt efectuate imediat ce sunt descoperite vulnerabilități, iar pe de altă parte aceste patch-uri nu îți strică tot sistemul (vezi Windows XP SP3).
Dar vroiam să ajung la o știre citită azi. Pe torrente a apărut o versiune piratată a iWork 09 (alternativa MS Office făcută de Apple) ce conține un virus troian care chiar face multe rele calculatorului pe care se instalează.
Atenție, ca și pe Windows, trebuie să fii un pic tâmpit să-ți instalezi programe piratate fără să-ți asumi riscul de a pierde toate datele sau a fi infectat de vreun virus. Deci într-un fel cei care se infectează, cam merită acest lucru.
Sper ca Mac OS X să rămână în continuare un sistem mai puțin atacat, așa cum sper și că într-o bună zi toată lumea își va cumpăra software legal…
Copyright imagine.
Aparatul misterios din sala de cinematograf
Nu-mi place cum joacă Jim Carrey de obicei. Se prostește ca un copil prea mult. Și nu-i stă bine la 46 de ani. În filmul “Yes man” mi-a plăcut de el, a jucat un rol ceva mai bun. A fost un film ușor, de văzut când n-ai ce face, în care se subliniază importanța omului de rând care n-are nicio șansă să iasă în evidență, însă poate duce o viață de vis în America. Pfff…
Dar nu despre asta vroiam să vorbesc, ci despre ceea ce am găsit sub scaun, mai interesant decât filmul. Cristina a observat un aparat desprins dintr-o cutie neagră din care ieșeau două fire (unul ce părea a fi de curent, iar altul RJ11/12 – ca cel de telefon). Nu l-am putut examina cu atenție fiindcă n-am vrut să-l stric. Am apucat însă să-i fac o poză. Sub scaunele de lângă nu mai existau aparate asemănătoare. Voi ce credeți că este? (Sticla de apă nu e a noastră).
[poll id="7"]
Spam fail – Newsletter MCTI
Azi am primit un email fără conținut de la Easymedia / Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Uf, e grav, nici măcar spam-ul nu mai este ceea ce era odată…
Pe vremuri:
În zilele noastre:
Sunt în concediu
Pentru că nu vom pleca din București, îmi propun ca în următoarele două săptămâni să:
Gata, fug la plimbare.
Test pentru determinarea vârstei creierului
Am primit de la Ciupercutza un link către un test cu care am îmbolnăvit toți colegii de la servici.
Din când în când se aude câte un strigăt în firmă: “31!”! Sau “29″!
Prima mea încercare s-a soldat cu un eșec, a reieșit că am 53 de ani. La a doua încercare am ieșit ceva mai tinerel, 24 de ani.
Așa-zisul test durează două minute iar regula e simplă: trebuie să reții numerele afișate pe ecran și să le redescoperi în ordine crescătoare.
La ski, dupa 2 ani
Am “fugit” la munte în timpul săptămânii fără nicio programare prealabilă. Am urcat în mașină cu un prieten în București și nu ne-am mai oprit până nu am ajuns pe pârtia din Predeal. Uitasem cum este să te trezești la 5:30 dimineața pentru a ajunge primul pe pârtie…
Nu am exagerat ca să nu îmi rup ligamentul genunchiului drept de tot, așa că am urcat doar de câteva ori cu telescaunul. Mai erau doar câțiva nebuni în toată stațiunea, deși ieri a fost revelionul rușilor. În alți ani era plin de mașini cu numere de Moldova.
Cred că asta a fost prima și ultima ieșire la ski din iarna aceasta, nu mă mai aștept să ningă din nou.
Film scurt
Pentru cursul de televiziune digitală de la master am avut de făcut ca temă un film scurt cu titlul “Cum ne-a influențat viața tehnologia digitală”.
Voi ce poveste ați văzut în acest film?
Raport fitness – prima lună
Am făcut o pauză de câteva zile în perioada sărbătorilor de iarnă, dar am reușit să continui programul început acum mai bine de o lună, cu o zi la sala de forță și o zi la piscină.
La piscină nu mai înot mai mult de 40 de bazine, după cum m-a sfătuit prietenește cineva. Simt oboseala în continuare, dar este o oboseală plăcută, nu epuizantă.
În curând am să-mi fac analizele de sânge pentru a-mi stabili o dietă clară. Deși mânănc mai mult și masa musculară este vizibil schimbată, am slăbit 2kg.
Următorul raport am să-l public peste două luni. Și, ca să nu uit că tot vroiam să notez undeva, am început acest nou stil de viață pe 8 decembrie 2008.
Na c-am făcut-o și pe-asta!
Cei ce mă cunosc știu că eu nu gătesc. Dintr-un motiv simplu, mă satur în timp ce fac mâncarea. Îmi piere pofta și parcă nu mai are farmec atunci când este preparată de mine. Așa că mă “limitez” în a savura bunătățile gătite de Cătălina.
Ieri seară însă s-a întâmplat minunea să am chef să fac ceva de mâncare. Și ce-i cel mai ușor de gătit pe lumea în afară de cartofii prăjiți sau omleta simpla? Pastele italiene cu sos de roșii!
Au ieșit bune, credeți-mă pe cuvânt!
Sosul a fost cam iute, dar mie așa îmi place.
393 vizualizari
Aaaaaaaargh – RCA fail
Eu: Buna ziua.
Agent RCA: Buna ziua.
Eu: V-am sunat in legătură cu 3 polițe de asigurare RCA. Am completat pe site-ul Dvs. toate datele cerute, dar după ce am apăsat pe “Trimite comanda” am fost redirecționat către pagina principală. Vă rog să îmi confirmați primirea datelor, ca să știu dacă mai completez din nou sau nu formularul.
Agent RCA: Cu ce vă pot ajuta?
Eu: (!?) Tocmai v-am spus, îmi doresc o confirmare a primirii datelor pe care le-am introdus pe site, deoarece există posibilitatea să nu le fi transmis din cauza unei erori tehnice.
Agent RCA: Dacă doriți să știți care este prețul asigurării intrați pe pagina principală și în câteva click-uri aveți cotația dorită.
Eu: Doamnă, nu ați înțeles, știu cât costă. Ok, haideți să o luăm altfel…
Milan și Mario – poveste de după război
Am avut privilegiul de a ajuta la deschiderea a două sucursale Hubert Burda Media, atât în Serbia, cât și în Croația, în perioada 2001-2004. Acest lucru m-a făcut să intru în contact cu oameni normali, ca noi, care erau însă încă afectați de războiul dintre cele două țări. Pe unii i-am angajat, alții m-au dezamăgit, pentru unii am susținut sesiuni de training, iar altora doar le-am ascultat poveștile.
Atmosfera era una plăcută, echipele tinere, iar angajații entuziaști. Totuși simțeam (mai ales în Serbia) influența vechiului regim printr-o atitudine ceva mai distantă față de nou și de străini. Întotdeauna am folosit exemplul următor pentru a le înțelege reticența: cum ar fi fost să vină un albanez într-o firmă românească și să le explice românilor atotștiutori cum stau lucrurile. Cam așa am fost privit eu la început, ca românul care, paradoxal, este specialist, nu bișnițar și de la care trebuie să învețe diverse lucruri, trecând peste mândria proprie. După ce acest obstacol a fost înlăturat le-am câștigat încrederea și respectul și am început să văd fața tristă a lor, de victime ale unui război tâmpit, în care mulți dintre ei își pierduseră rude.
De curând Mara a publicat o poveste impresionantă ce avea legătură cu războiul palestiniano-israelian. Așa mi-am adus aminte de modul în care traversam granița Serbia – Croația în 2002.
248 vizualizari


(3 voturi, media: 3.67 din 5)











