O nouă parte din vis
Ca să ieși din pivniță, e necesar să urci douăzeci și două de trepte. Ajungi pe un fel de platformă și cobori patru trepte. Din acest motiv, se poate spune că Mimi Wagner iese din pivniță coborând treptele. Fata mijlocie a domnului Wagner are în mâini două găleți pline cu apă. În drumul ei către gura canalului, se oprește o clipă, privind în jur. Mimi este o curvă liniștită și cumsecade, chiar cinstită. Prețul muncii ei, foarte modest, este același pentru orice solicitant. Mimi poartă un capot neglijent încheiat, cu un singur nasture. Când se apleacă pentru a lăsa gălețile, sânii i se revarsă peste reverele capotului. Sânii lui Mimi! O, Doamne! Dar și coapsele lui Mimi! Dumnezeule!
Continuarea pe www.visuldeiarna.ro.
Articole asemănătoare:
- Visul de iarnă al Isabellei
- Continuarea visului
- O experiență “nouă”
- Fotografii din concurs
- Din trafic – concurs
- O bere bună e o bere băută când ți-e sete
- Aparatul misterios din sala de cinematograf
- Sunetul din filmele românești
Acea”Mimi”chiar exista,era tanara si foarte frumoasa.La vremea aia,nu stiam cu ce se ocupa,dar stiu ca imi parea tare rau de ea in ce conditii mizere locuia acolo la subsol cu numeroasa ei familie si mi se rupea sufletul ca de cate ori ploua torential,le inunda locuinta si scoteau apa cu galetile.
eu stiu si treptele si pe Mimi, cu care ma intretineam de cite ori nu ma vedeau mami si tati, care imi interziceau orice contact cu ea! ca prea primea vizite de soldati rusi. Dar tocmai asta o facea fascinanta pt. mine, avea un ceas Pobeda, cum mi-as fi dorit si eu !!!primit desigur de la soldatii rusi! in mintea mea cred ca imi era ciuda ca nu primisem si eu unul, de unde sa stiu eu, cit a muncit ea pt. ceas???asa ca nu am avut in viata mea un ceas pobeda!!!
Nici nu stiu cum puteau circula locatarii de la subsol, prin culoarul care conducea la apartamentele lor, lat de numai o jumatate de metru. Se facea o cotitura de 90 de grade la dreapta dinspre familia Muller spre Roji neni, pe unde abia eu incapeam, copil sfrijit ce eram, dar-mi-te un om de inaltimea si marimea amantului acelei femei. Nu inteleg nici cum ar fi putut cara eventuale mobile pe-acolo, sau macar cate un brat de lemne pentru sobele de tuci cu care se incalzeau. Si totusi, cel putin 3 sau patru familii locuiau acolo. Mimi, daaaa, era super tare!
@mihai- cu mobilele si cu lemnele era cel mai usor ca exista acel geam vestit de la pivnita, care ne scotea la nevoie direct pe strada Dragasani. Incapeau si mobile la nevoie. Ca ce mobile mai aveau si cei de la subsol, abia aveam noi, clasa de mijloc, ca aia de la etaj erau bogati oricum.Aveau si covoare persane!!!