Continuarea visului

Apariția trupei de mistere îi surprinsese în următoarele poziții și situații: șoferul se hotărîse, în sfârșit, să-i ardă una peste bot piticului care, cățărat în spinarea sa, îi căra la pumni cu nemiluita; domnu Czegö călca pe prima dintre cele patru trepte care duc în pivniță; domnu Hermann ascuțea cuțitul cel mare; domnu Carabeț îi întindea o sticluță cu spirt lui Mimi; doamna Carabeț holba ochii înciudată. La auzul flautului tobei, alăutei, se opriseră cu toții, ca la un semn. Într-un târziu, domnu Popeț se desprinde din spinarea domnului Capotă și zice, a, au venit iar ăștia cu misterele lor.

Sunt șapte și, ca de obicei, cel mai sfrijit dintre ei, regizorul, face o scurtă incursiune în istoricul acestui fel de spectacol. Doi dintre ei au baticuri pe cap și fuste lungi, ei sunt interpreții Fecioarei Maria și Mariei Magdalena. Dacă cel care o intrepretează pe Fecioara Maria este un tânăr timid, cu fața albă, netedă, în schimb interpretul Mariei Magdalena este un găligan mustăcios, cu sprâncenele împreunate. Printre ei se mai află: Iisus, un tip mărunțel și dolofan, dar, explică sfrijitul regizor, interpretul este un anume ales, pentru a face față atât la episodul cu Nașterea, cât și la cel cu Învierea, căci: deși un Iisus mic și dolofan poate părea o figură ilară în momentul răstignirii, în schimb, este foarte potrivit ca prunc nou-născut. Deși grăsuț, explică mai departe sfrijitul, veți vedea că este suficient de mic pentru a-l ține în brațe Fecioara Maria, la timpul potrivit. Regizorul își asumă rolul lui Iuda, iar ceilalți trei sunt deopotrivă Cântăreți, Apostoli, Popor, Romani, după cum va fi cazul.

Afară! se aude vocea răgușită a lui Toni-nebunu’, răsărit ca din pământ. Afară cu ei! strigă Toni, ivit din spatele unei magazii. Profanare! Ereticilor! Afară! Dar, din acest episod, cei prezenți își limpezesc un singur gând, acela că, desigur și de data aceasta tot el, Toni, deschisese robinetele spălătoriei din pivniță.

Deși plicticos, spectacolul fu privit cu oarecare interes, cel mai hazos dovedindu-se omul cu toba, interpretul măscăriciului. Sărac cu duhul, comenteaza domnu Dabici, așa-i felul lui, ăsta râde tot timpul. Își râde de noi, presupune doamna Hermann, puțin iritată. În numai câteva cuvinte, să arătăm cum era îmbrăcată doamna Hermann. Doamna Hermann era îmbrăcată într-o rochie de seară. Nu, nu, zice domnu Lichting de la etaj. Așa râde el, de mic. Mi-a fost elev în clasele mici, i-a murit mama într-o zi și el, în clasă, tot așa râdea, prostește. I-am ars atunci vreo două la ceafă, dar colegul lui de bancă mi-a explicat, lăsați-l, așa-i el, râde tot timpul. S-a terminat și spectacolul, trei dintre cei mai răsăriți din trupa de mistere se căznesc să-l scoată din cârlige pe dolofanul Iisus, atârnat, în lipsa unei cruci, pe bara fixă instalată pentru spintecarea porcului domnului Wagner.

 

Proza completă o găsiți la adresa visuldeiarna.ro.

179 vizualizari

Articole asemănătoare:

• Visul de iarnă al Isabellei
• O nouă parte din vis
• Aaaaaaaargh – RCA fail
• Un film pentru cei cu stomacul tare
• Discriminarea la români
• Bâlci made in Romania
• Wrath of the Lich King
• Hoții de vise

5 Comentarii